„ÎNTR-O ZI VOM FI DIN NOU OAMENI…”
În 2012 s-au împlinit 65 de ani de la publicarea „Jurnalului Annei Frank”, intrat în topul celor mai celebre cărţi editate în secolul al XX-lea. Acest jurnal, scris de o adolescentă de 13 ani, este o mărturie a suferinţei oamenilor în timpul celui de-al doilea război mondial.
Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 la Frankfurt pe Main, Germania, într-o familie de evrei. După ce naziştii au venit la putere în Germania, familia s-a mutat la Amsterdam, Olanda, unde tatăl său a deschis o fabrică de mirodenii. Din 1940, când Olanda este ocupată de trupele fasciste, viaţa evreilor refugiaţi în această ţară, devine tot mai nesigură, fiind persecutaţi şi ameninţaţi cu extreminarea fizică.
Pentru a-şi salva familia, Otto Frank, tatăl Annei, pregăteşte o ascunzătoare într-o anexă a fabricii sale. Timp de doi ani, din iulie 1942 până în august 1944, Anne, împreună cu sora şi părinţii săi, sunt nevoiţi să se adăpostească într-o încăpere de circa 50 m², pe care o împart cu o altă familie de evrei, în total opt persoane. Intrarea era mascată de un dulap de cărţi, iar singura legătură cu lumea exterioară o aveau prin câţiva olandezi, angajaţi ai fabricii, care îi aprovizionau cu alimente şi alte lucruri necesare.
În tot acest timp Anne scrie un jurnal, adresat unei prietene imaginare, Kitty, în care povesteşte ce se întâmplă în anexă, cum îşi petrec timpul, cât de greu le este să nu poată ieşi afară, să nu poată privi pe geam, să păstreze liniştea între ora 8 şi 17 ca să nu fie auziţi de funcţionarii din biroul de peste perete sau să ţină vara toate ferestrele închise ca să nu deie nimănui de bănuit că s-ar afla cineva acolo, cât de frică le este când aud rafalele de mitralieră şi exploziile bombardamentelor sau când hoţii intră noaptea în clădirea fabricii, putând să le descopere locuinţa clandestină.
Cu toate acestea, „Jurnalul Annei Frank” nu este doar despre război. Este un jurnal ca al oricărei adolescente: cu vise, cu speranţe, cu trăiri, sentimente… Şi cu mult optimism: „În ciuda tuturor întâmplărilor tot mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet… Într-o zi vom fi din nou oameni...”.
În august 1944, în urma unui denunţ, ofiţerii Gestapo-ului au descoperit locuinţa clandestină, cei opt locatari fiind arestaţi şi trimişi în lagărul de concentrare Auschwitz. Mai apoi, Anne împreună cu sora şi mama sa au fost transferate în lagărul de la Bergen-Belsen. A murit de tifos în februarie 1945, cu doar câteva zile înainte ca lagărul să fie eliberat de trupele britanice.
Unicul din cei opt, care a supravieţuit lagărului de concentrare, a fost tatăl Annei. În 1947 Otto Frank a publicat jurnalul fiicei sale, care în timp va fi tradus în circa 65 de limbi (inclusiv în română) şi editat în peste 25 de milioane de exemplare, fiind considerat al doilea best-seller, la categoria non-ficţiune, după Biblie. Originalul jurnalului este expus în cadrul expoziţiei permanente de la Casa–memorial „Anne Frank” din Amsterdam.
IQ treasures 